ea, guinevere

ea era
mai suavă decît niște balerini purtați
mult
mult

avea mirosul acela al fagurelui
de-abia scos din stupul plini de pești roșii
cu zumzăiala clipocitoare a pofticioșilor
lipăindu-i coapsele
fildeșii (ce oribil sună)
pînă hăt
sus
pe cînd ea mergea dimineața
la școala de la capătul străzii

mulți își puneau coiful
cel cu pene flamboiante de struț
trăgeau viziera peste flăcările privirilor
albăstrii
doamnă moarte
și-și puneau pintenii de aur
în fiece duminică
pe maidan
la turnirul săptămînal
pe cînd ea stătea-n balcon
singurul cu mușcate ce se revărsau a rîu
și spărgea semințe
desfăcîndu-se
cu tălpile puse pe balustradă
roz
cu degetele mereu strînse
aromînd orizontul însengerat al cartierului

dar nu și-a legat
niciodată
năframa
de vreo lance

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s