mama soacră, o dulceață!

Bine înfipt în hainele mele de ședință, cu cravată sobră, eu îi spun sumbră, cu ditamai bucherul de garoafe, nu există ceva mai asortabil la o ținută de funcționar mărunt decît garoafele roșii, comune de-mi vine să vărs, dar m-am gîndit să nu șochez pe nimeni, îmi trag răsuflarea la ușa apartamentului doamnei viitoare soacre. Sper. Întind mîna… O retrag. Parcă-s copil de cinci ani în fața borcanului cu dulceață pus în cămară. Aș da iama, dar mi-e frică. Frică de ce? De prost. Mă hotărăsc și sun la ușă. Dreptunghiul de lemn se deschide brusc.
– Mama, a venit Piciul! urlă Ata, eu mă strîmb și din spatele iubitei mele apare un cap întrebător. Constat că nu seamănă de fel cu fiica ei, e mai scundă, fața mai prelungă, aproape blondă, ochi verzi, cred…
– Bună ziua. Nici vocea nu are nimic din exuberanța Atei. O fi vîrsta îmi spun și tac. Mă uit și tac. Mă uit.
– Alo, Piciuleeee… Nu spui „bună ziua” sau „sărut mîinile, mamă soacră”?
– Sărut mîna.
Mîna se întinde spre mine, eu o iau, îmi cobor capul și dau să o sărut, ea își trage degetele prelungi…
– Întinsesem mîna să ia florile, dragul meu. Nu fii așa de protocolar, precum costumul tău de ginerică.
Hopa, aici încep să recunosc filiația. Îmi va fi greu. Două miștocărese, deci. Întind mut florile.
– Garoafe? Aha. N-ai vrut să riști cu un snop de pătrunjel?
– Nu am găsit, iar astea-s mai ieftine.
– Vezi, Ata, își revine, zîmbi ea fermecător, mai ales din ochi. O fi vreun semn că i-am plăcut pînă la urmă. Sper.
– Hai intră odată, că ai înțepenit ca statuia lui Mircea la Cozia…
– N-are…
– Mrr, se strîmbă Ata la mine trăgîndu-mă de mînecă-n sufragerie. Dă jos sacoul și stai acolo, îmi spune arătîndu-mi locul din capul mesei. Mă desfac din nasturi și scot obiectul de pe mine, desfac și un pic cravata împreună cu primul nasture de la cămașă. Ata trage de nod și o scoate aruncînd-o pe un fotoliu.
– Piciule, simte-te ca acasă.
Dau să scot cureaua de la pantaloni.
– Nu chiar ca acasă! îmi zîmbește ea cuceritor.
Mă așez pe scaun și deodată masa se umple cu de toate. Antreuri diverse și în mijloc un castron de ciorba aburindă.
– Să știi că avem numai vin alb, îmi zice mama Atei cu glasul șoptit ca și cum mi-ar fi încredințat un secret. Sec.
– Ecepțional! zic eu și zîmbesc prima oară.
Ne apucăm de mîncat, ele vorbind tot timpul, eu tăcînd permanent, dar fără să uit de indicațiile de regie primite în ajun.
– Ce bun e, ce bine gătești, Ata! Eram cu o felie de salam în mînă.
Ata se încruntă, mama ei se uită la ea-n farfurie, mustăcind.
– Ce ciorbă, de mult n-am mai mîncat așa ceva!
Ata îmi mulțumește acru. Mama ei tace în continuare la această remarcă.
– Presupun că friptura și piureul de cartofi vor fi excepționale!
– Mai taci dracului din gură și bagă-n tine! se stropșește iubita mea la mine. Mama ei izbucnește în rîs. Rîde frumos, plin și lacrimi îi curg pe obraji.
– Fată, ăsta chiar te iubește!
– Aiurea, nu vezi că face mișto de mine?
– Păi tocmai de aia! Dragul meu, îmi placi, deși remarca asta nu o să te ajute vreodată. Îmi știu progenitura, nu trebuie să mi-o lauzi și nu te lua după ea. E singura ființă la care țin pe lumea asta. Ceilalți, la care țineam, au plecat. dar, chiar dacă țin la ea enorm, știu cîte parale face. Nu gătește excepțional. Nu-i place. Eu am făcut pînă la urmă mîncarea pentru că o luase razna. Evident, mai puțin salamul și telemeaua. Mi-a plăcut că i-ai dat fin peste nas, mai spune și se uită zimbind la Ata.
– Nu poți să-ți ții gura niciodată! De ce i-ai spus?
– Păi nu-i frumos să-l minți, draga mea!
– Nu-l mințeam! Doar îl amăgeam! La el acasă doar el gătește și o face formidabil, mai bine ca tine…
Se sculă brusc, mai bine zis țîșni și plecă la bucătărie. Am vrut să mă scol, dar mîna blîndă a mamei ei mă opri.
– Las-o, îi va trece!
Mi-am scos brațul de sub capcana caldă, m-am ridicat și m-am dus în bucătărie. Ata plîngea și se uita pe geam. Am luat-o în brațe și și-a lăsat capul pe pieptul meu.
– Să știi că ai gătit un salam exepțional!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s