sonete de cîntat la masă (5)

iubita mea cu sfîrcuri bleu,
cum ochi-ți caută pahare
pe masă-n tîrgul adormit
și mă îmbii de-o căutare,
ce-a fost să-mi fie de un ceas
peduncul roz chemînd aldine
muiate-n otrăvit balans,
cu talii macre concubine.
să te privesc, cum n-ar mai fi
nici lume nici oraș nici clampă
la ușa noastră-ntru-n pripas
căzut pe-o rînă, fără lampă
unde ne-om fi răcind prin smîrcuri,
iubita mea, albastre sfîrcuri?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s