poemele orașului tîrziu (4)

nările se umplu
cu mirosul
pateurilor
al frigului și înghesuielii
al coapselor lungi
linse de culoarea neagră
a vorbelor
dizolvate-n alergătură

ar trebui
să ajungi
odată cu tine

te uiți
la lumea-mpăturită a subteranelor
între telefoane mobile
și priviri netrezite
agățate de tunelele ce-aleargă

ar trebui
să umbli
odată cu tine

doar intersecții nesemnalizate
umbrele au rămas în case
de frig
de zloată
cu pozele cîinilor pisicilor sau ale
peștilor
cît se poate de exoftalmici

ar trebui
să pleci
o dată
cu tine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s