sonete de cîntat la masă (10)

credeam că te-am pierdut, iubita mea,
ca pe o plombă veche din măsea
într-o plimbare, jupuind tăcut
al inșilor venit de la păscut.
era un cer de peruzea crăpat,
lipit cu chit nedat la masturbat
și labii zîmbitoare fîșîiau
a miez de zeamă acră de miorlau.
eu doar treceam din praful văcsuit
cu vorbe moi din bălegar dospit
spre-o crîșmă goală cu miros amar,
să stau de vorba cu un galantar
pierit sub datele din calendar
al muștelor de spadă și cleștar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s