poemele orașului tîrziu (12)

n-am să te mai iau la plimbare-n
parcul
găurit de gunoaiele pasagerilor

nici zorile
nici asfaltul sîngeriu
precum vișinele abia culese
nici țîțele tale
nu mai miros
a vaste întinderi de ceruri
nici tălpile tale
nu mai îmi strîng
atît de hulpav obrajii
nicio bucurie nu mai e ca
înghețata de fistic
una pe băț
în aceea dimineață
pe glinka
într-o florească a copilăriei desuete

toate sunt poze dantelate
între mine și eu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s