poemele orașului tîrziu (18)

ea
păr castaniu
piele alastică
rochie înflorată
pînă la jumătatea coapselor
prinse-n ciorapii cei negri
pot spune înaltă
suplă
o trestie simțitoare
ce-mi zîmbește

eu tăceam
în oglindă
strîngîndu-mi pumnii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s