poemele orașului tîrziu (19)

ceața pletoasă

stai lîngă mine
îmbrăcată-n negru
cu o geantă
albă
din plastic ursuz
încolăcindu-ți brațul drept
privind telefonul

eu am plecat de ani
nu mai răspund
și nici nu mai alcătuiesc mesaje poetice

doar din cînd în cînd
îmi privesc
amintirile
și-mi petrec degetele
prin valea iordanului
cea aromitoare

iar toate
dintr-o dată
au miez
dulce amărui uleios
precum nucile edenului
ce-ai fost

și toată viața mi se-nghesuie-n
palme

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s