poemele orașului tîrziu (20)

prelungi așteptări
iarna ne cuprinde
de la glezne
și pînă la
lozincile
risipite de-a lungul căii lactee
cînd doar un zîmbet
plecat dintre coapsele inimii
țîșnind
ar fi fost
de ajuns

bîntui pe sub cerul de lut
căutîndu-te

niciun soare nu mai înflorește
albastru
iar lumina
se prelinge electric
în catacombe

distanțele cresc

amintirea sînului tău
se duce într-o definiție
rotundă
elastică
săritoare

bilele de cauciuc ale subteranelor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s