poemele orașului tîrziu (24)

cînd încep să-ți cadă lentilele
precum frunzele
toamna
și doar lumina
îți cuprinde retina
formele devin bănuieli
mîinile caută
marginea scării e dintr-o dată
în locul vertebrelor
somate să tacă
ziua țîșnește din tine
fără substantive
iar iarna
te doare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s