Debandada

Cu ceva timp în urmă am luat decizia să nu mă mai uit la știri. La talk-show-urile politice sau de alte feluri nu mai priveam de mult. Mă gîndeam că dacă e ceva oricum aflu de pe facebook, iar a urmări cu sufletul la gură problemele unei populații manipulate nu e pentru mine.

De atunci s-au mai schimbat guverne, au fost alegeri, la care nu m-am mai dus, posturile de televiziune s-au radicalizat, mai ales cele de știri, iar cu cei pe care-i întîlneam evitam temele politice pentru a nu intra în coliziuni fără soluție. Cert e că m-am mai liniștit și am avut o perioadă în care am scris foarte mult. Nu știu cît de bine am făcut-o, dar mi-e clar că am descoperit că am multe de spus despre oameni, așa cum îi văd eu.

Din păcate, vorba unui prieten, Mugur Grosu, fiecare guvern, care a venit, a fost mai prost decît precedentul. Am obiceiul de a nu acuza dinainte indiferent de culoare lui politică, indiferent dacă mie-mi place sau nu de el. Din păcate lucrurile au ajuns acolo unde retragerea nu e vreo soluție, iar ceea ce numim „eșichierul” politic, mai bine spus „tagmă”, e din ce în ce o adunătură de șmecheri fără jenă, cărora nu le pasă de imaginea deplorabilă pe care-o exultă. Ca să fiu clar, eu nu am intrat în politică pentru că am fost membru de partid, PCR, și am considerat actul ca unul de o minimă penitență pentru prostia tinereții. Dar asta nu mă împiedică să-mi dau cu părerea despre actualii ocupanți ai sticlelor, mă rog, plasticurilor, televizoarelor noastre.

După ce s-au jurat că vor veni cu un guvern „sărac, dar cinstit”, vorba sinergeticului, Ponta, Antonescu & CO au deversat în capul nostru o grămadă de dejecții, pe care le-au retras la diverse presiuni. Să fim clari, doar unele. Pentru mine, rușinea națională e doctoratul lui Ponta, care nu trezește atîtea mînii, precum alte subiecte. Culmea e că am ascultat oameni de cultură, nu niște neica nimeni de la mine din cîrciumă, ce-i luau apărarea în diverse forme. Dacă pe la alții descoperirea plagiatului este echivalentă cu o demisie de onoare, la noi au loc o grămadă de dezbateri furtunoase, unde lumea e împărțită în pro și contra. Mai mult, răspunsul „dar ăla, n-a plagiat?”, unde „ăla” e din cealaltă part, e un motiv des fîlfîit. Vreau să fiu clar. Nimeni, dar nimeni, nu trebuie iertat dacă ne-nșeală, indiferent de tabără politică, sex, religie etc. Dar nici argumentul „Ion bea mai mult ca mine!” nu e vreun argument. Conform zicerii „cine fură azi un ou…” ne vom trezi că individul (sau individa) apărat ne va plezni cu altă minciună cînd ne va fi lumea mai dragă.

Pornind de aici, guvernarea USL s-a încordat să agite o seamă de minciuni și să vină cu o grămadă de argumente imbecile la aproape toate promisiunile lipsă la inventar, aducînd țara într-un soi de debandadă, unde cei mici plătesc oalele sparte, iar peștii cei mari se fac că plouă. Nu vreau să fac aici inventarul promisiunilor mincinoase și populiste cu care au ajuns la putere, pentru că nu am niciun chef la ora asta. O să le analizez pe fiecare-n parte, evident pe alea la care mă pricep să argumentez.

Problema e că vom ieși cu greu din această debandadă, unde banii nu vin, pentru că de 23 de ani România nu are vreo politică economică alta decît cea a tablei înmulțirii. Avem cele mai multe impozite, asta e clar. Nimeni nu a făcut nimic pentru a determina un program coerent de impozitare, care să ducă economia la înflorire. IMM-urile sunt aproape de colaps, mulți ducîndu-și traiul făcînd evaziune fiscală sau lucrînd direct la negru. Nu am văzut nicio măsură care să spună „tu ești investitor, ne scutești pe noi de grija ta, ia să nu-ți impozităm în niciun fel prima mie de euro cu care poți să faci ce vrei.” De ce nu? pentru că cei mici plătesc de frică. Cei mai mulți nu au zeci de conturi prin care pot să alerge banii. Au unul, iar blocarea lui îi bagă-n ceață. Nu mai vorbesc de cei care pur și simplu renunță, căutînd un job fără bătăi de cap. Asta vrem? Eu mă-ndoiesc.

Mă lasă rece zîmbetele lui Ponta pe la diverse adunări firoscoase de mărimi. Problemele mele pleacă de la înverșunare cu care poporul român a declanșat un război cu el însuși în a se scuipa pentru susținerea diverselor tabere de hoți, ipocriți, carieriști sau impotenți.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Debandada&8221;

  1. Oh, ce curioasă întoarcere de pagină am găsit aici!
    Ca și tine, sunt ruptă de multă vreme de știri, talk-show-uri dar mai ales de politică.
    În această privință, nu mai e nimic bun de făcut și bine nu ne mai facem!
    Întoarce-te la oameni, la scris și la poeme, Dane! O faci atât de bine!

  2. Se pare ca toti au doar bune intentii! Cel putin vezi niste figuri tinere….nu ca la noi… Nu e niciunde „ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”!
    LA MULTI ANI. 2014 SI SARBATORI FERICITE !
    BIANCA DIN HAIFA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s