poemele orașului tîrziu (26)

purta o bască verde
olive
peste părul de aur roșu
(precum verigheta turcească
ce mi-o cumpărasem
imediat după facultate
ca să ne cuprindă)

iar coapsele
ajungeau pînă la cer
desigur
cerul de beton
sub care defilăm
noi
indiscreții

am pierdut-o din ochi
cînd am fost aspirați
de branhiile metalice
„atenție se închid ușile!”

ziua devenise o viermuială
ca a cuvintelor
pe telefonul mobil
ca a fețelor
pe peroanele subteranei
ca a pașilor
tropăind din departe

eu înșiram ape

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s