poemele orașului tîrziu (27)

orașul scrîșnește a iarnă

tu
își picuri veșmintele
prin toată casa
mici hopuri
din culori aromate

e cald și-mi curgi

eu te simt
ca un animal de pradă
cum altfel
iar colții strălucitori
mi-i înfig
în foile zemuinde ale poemelor

e doar frig în așteptările mele

trecătorii
ne spun
să nu mai aruncăm pe geam
prin cartierul
ce se plimbă alene
hîrtii
cu scrisul mărunt

tuturor le e indiferent de ceață

orașul scrîșnește a iarnă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s