firimituri

Îmi este clar că lumea celor care gîndesc normal și liber e mică și fărîmițată. E cumva normal să fie așa, pentru că suntem diferiți, iar diversitatea înseamnă în primul rînd infinitatea pozițiilor față de un subiect anume. Faptul că nu suntem identici din punct de vedere fizic e doar un fapt secund. Într-o mulțime imensă nu distingi niciodată fețele, ci atitudinea.

Dacă acest fapt este, pentru mine, pozitiv, nu același calificativ îl dau imposibilității de a agrega, precum marea masă a proștilor, un grup destul de mare, care să însemne ceva în viața publică. De cîte ori privesc la manifestațiile de la București mă întreb eu de ce nu sunt acolo, dacă dau la o parte condiția fizică precară, și de ce unii strîmbă din nas, acceptînd astfel domnia imbecilității șmechere „asupra întregului popor”. Mărturisesc că pentru mine șmecherii nu sunt „deștepți”, ci doar posedă o inteligență imediată, ce le facilitează succesul pe moment. A se citi prin „moment” unul istoric, să spunem douăzeci, treizeci de ani. Sau chiar mai mult.

Suntem foarte tari în a critica acțiunile, evident, lipsite de orice logică a bunului simț, suntem tari în a da cu hoții de pămînt, dar ne încurcăm în bulendre filozofice, cînd trebuie să acționăm. Spun dinainte că, iarăși pentru mine, împărțirea scenei politice în dreapta-stînga e lipsită de substanță, acțiunile partidelor amestecîndu-se în concepte după cum dictează plasarea ciolanului. Marele partid de dreapta, PDL, a susținut aproape un an fiscalitatea comunistă a lui Pogea, prin care dacă ești patron, ai fire de bampir și meriți a fi taxat. De PSD nu vorbesc aici pentru că pur și simplu nu mă interesează ce fac ciracii lui Iliescu. Pe de altă parte, dreapta a născut o grămadă de alte formațiuni acefalice, agregate în principal pe ideea că noi suntem mai buni decît ceilalți. Ecuația electorală cere, totuși, o masă de acțiune, iar fărîmițarea unei părți a electoratului nu folosește decît vanității unora și jubilației altora, fără doar și poate a USL-ului în principal.

Nu urmăresc știrile, nici discuțiile politice de la televiziuni. De loc. Aflu pe facebook ceea ce trebuie să aflu, iar amănuntul cu împărțirea în „ba pe-a mamii dumneavoastră ” mi-a sărit în ochi. Am prieteni înscriși în diferite grupuri, nu le pot spune partide, care nu conștientizează lipsa de șansă a liderilor lor, pentru că suntem încă în perioada tragico- comică a alegerii după tupeu și populism ieftin. Mă rog nu chiar ieftin, pentru că plătim toți, indiferent de păreri politice.

Mă gîndesc că la europarlamentare, pe care nu am văzut cum ar conta pentru România, nu se va schimba mare lucru, iar la prezidențiale singura întrebare valabilă e dacă va fi Ponta (o imensă rușine națională) sau Antonescu ( o rușine mai mică). Vă aduc aminte că la scrutinul alegerii lui Iliescu contra lui Vadim, mulți au votat cu răul mai mic. Eu, dacă se va ajunge la această finală, voi sta acasă. Un rău mai mic, e totuși un rău, indiferent ce mi-ați spune. Deocamdată, nu văd pe cineva capabil să adune, într-o adevărată forța, opoziția.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s