sonete de cîntat la masă (14)

din somnul orb prea lesne se coboară,
că-i tabla ruginită sus, pe cas’,
cu flenduri dulci augusta mea tiară,
cît ne uitam în noi, luînd un compas
de măsurat fierbintea noastră ceară,
în vreme cu borcane de pripas
și-ți așezam a țîțelor vioară
pe-arcușul meu din strună de ceapraz
de pus la haină, cînd  ne vine lenea
de-a ne privi și doar cotrobăim
în umezi, calde, falnice arome,
iar în săruturi moi ne lîncezim.
iubita mea, mă voi topi în tine
ca amintirea ploii care vine.

• art
• rime de-ngînat la masă