sonete de cîntat la masă (15)

eu te-am iubit, iubita mea iubită,
cîntare dintr-un țoi ți-am oferit,
ca-ntr-un rubin am scrijelit, pierită,
o vorba de pripas. de-am ruginit
în praguri altoite, bunăoară,
ori așteptat-am să mai dau în pîrg,
amieze calde doar spre primăvară,
iar păsările cînta-vor mai cu sîrg.
am ostenit să te tot aflu-n seară
pe drumuri viermuite de noroi.
m-oi culcuși pe zinc ca să mai moară
a naibii goană după vremuri noi…
ce-o fi o fi… pe coapsa ta, din gară,
mă urc ca un gîndac… din cei mai goi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s