sonete de cîntat la masă (16)

în țara nimănui nu crește apă,
nici de pe buze moarte n-ai să iei
o umbră de răcoroasă în vreo stearpă
amiază petrecută de căței.
n-ai loc de mîine, cum nu-i timp de azi,
te-or mai scuipa sau piedica ți-or pune,
s-or bucura cînd te-or vedea cum cazi
răpus de vreo nemernică minune.
în țara asta, ca a nimănui,
nici vîntul nu mai bate, că nu-i rost.
să fugi mai bine, decît să mai spui
ceva de îndreptat, c-ar mai fi fost.
e-o clipă mai bipedă decît cele
a tîrîturilor, ce doar te vor ca ele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s