sonete de cînta la masă (17)

ești mult prea gol ca să percepi vreun semn,
doar mîngîiatul sinelui cu sine,
fiind doar lipsit de har și fără regn,
un soi de vertebrat fătînd ruine.
te crezi mai dangăt decît un golem
a cărui soartă se dădea spre seară.
c-o literă în plus era tiară
și-n minus doar, nici praful de pe lemn.
un biet lingău ajuns în post de seamă
în cartea unui parlament mofluz,
uscată bătătură făr’ de zeamă
și un nimic pleșcar, bufnind ursuz.
ce să-i mai spun ca să incinte glia?
să ne traiască-n veci frazeologia!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s