sonete de cîntat la masă (18)

iubirea mea de toamnă prea tîrzie,
mă las în ghețuri și în vodci o mie.
îs prea amurg să mă mai țin de vîsle,
îs prea tocit să capăt, totuși, liste.
eu nu mai am de aburcat vreun munte,
nici un ghețar de-a curmeziș, vreo punte,
vreun rîu de strecurat în buzunar
sau un miros de izbucnit, prea rar.
îs cam zălud, ar spune cin’ mă știe,
o seamă de cuvinte-n panoplie,
un viers ușor de pus în galantar,
o mîngîiere scoasă din bazar…
eu doar, iubita mea, vezi bine,
sunt un sonet… și gata… pentru tine…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s