poemele orașului tîrziu (32)

ea avea cicatrici
de la călcîiul drept
se-ntindeau
pînă hăt departe
la țîța din stînga
pe care-nflorea
boaba de strugure
negru
a sfîrcului

el își petrecea
limba-i străvezie
peste
pielea-i tăiată
de rîuri roșii
fărîmițînd-o-n gemete

trecătorii tăceau
ascuțindu-și pașii

marea ne aștepta
cu niște bulevarde
imense
pustii
și pline de noi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s