Începutul nu-i aici

Asta ca să parafrazez cîntecul pe care-l știm cu toții. La fiece An Nou, ca orice om, îmi fac iluzii.  Nu mari, medii. Mă gîndesc că dacă fac anumite lucruri, lumea se va schimba total și îmi va fi mai ușor să o duc. Nu pe lume, ci pe existența-mi oarecum precară. Evident că asta face parte din cei șapte ani de-acasă, perioadă îmbuibată cu basme, unde era de ajuns o mișcare a mîinii și o incantație pentru a transforma răul într-un înflorit preabine. Mă rog. Fiind scriitor fără obligații, adică scriind tot ce-mi trece prin cap, fără să dau socoteală cuiva nici de conținut, nici de calitate și nici cu termen de finalizare, păcatul s-a perpetuat, astfel încît mă oblig să fac anumite treburi pentru a determina soarta s-o ia pe calea cea bună. Evident că sorții i se rupe de părerile mele vrăjitorești și o ia pe calea ei.

Cîteodată îmi dă și o palmă peste ochi de nu mă văd. Anul începe prost și continuă oarecum indiferent la dorințele mele de trai decent. Evident că nu-s un om practic. Mai repede unul ce nu iubește surprizele, unul pentru care o anumită rutină e necesară, dar care nu se dă în vînt după repetări nesfîrșite. La un anumit interval de plictiseală, schimb brusc totul și o iau pe calea pierzaniei, uitînd voit ce mi-am propus. E rău, e bine? Habar n-am. Dacă e să vorbesc în termeni „tehnici” e rău. N-am avere, n-am casă, n-am nevastă, n-am copii. Și nici n-am sădit vreun pom vreodată.

De ce vă spun toate astea? Pentru că, și aici plănuiesc să debitez o minciună, e tot un act de voodoo presupunînd că mărturisirea păcatelor, unora mici, evident, va face ordine în viața mea, fără ca eu să depun vreun real efort. Adevărul e că am obosit, iar problemele cu care mă lupt țin mai mult de lipsa mea de rezistență, decît de știința de a face ceva. Idei am, fund nu. Răbdarea aceea care scrie o carte pe un bob de orez mi-e străină cu totul. Mă hotărăsc greu, mă plictisesc repede, iar persistența în a relua și relua o rutină îmi mănîncă ficații. Din afară nu se vede asta, par un tip echilibrat, onest, care-și ține promisiunile. Din lăuntru se vede doar un cîștig imens la loto cu care să fac o grămadă de oameni fericiți.

Ar trebui să-mi fac o listă de lucruri pe care trebuie să le fac. Din păcate construcția unei astfel de liste mă omoară. Pot să mă gîndesc la ea. O voi uita în următoarele zece minute. Îmi voi aduce aminte, cînd va fi prea tîrziu, de unele puncte și voi regreta. Nu m-am învățat niciodată minte și nu m-am forțat să fac totul la timp. În ultimul moment e cel mai bine. Nasol.

Asta e.

P.S. Ce am scris aici e tot o vrăjitorie…

Anunțuri

Un gând despre &8222;Începutul nu-i aici&8221;

  1. Am lipsit mult şi încă nu-s acasă.Sunt în vraişte,Dar nefiind pe ordonată de obicei, asta nu contează.Din ce-mi amintesc.Îmi amintesc- să-i spui personajului tău,că înţeleg că n-are avere, casă, nevastă, copii.Dar să nu sădească un pom…Daaaa semănatul literelor nu se pune?Ah, da e vorba de sădit nu de semănat.Bine, când o să-i treacă plictisul poate ajunge la I. D. SÎRBU.Sau este pentru ca să.Deal-vale,deal-vale,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s