sonete de cîntat la masă (21)

să rîzi, iubita mea, să nu mai plîngi,
nicicînd n-am fost, nu-s iernile prea lungi.
mă vei găsi, iar alt’, la primăvară
zîmbind ascuns după vreo alta cioară,
ori prin scaieți rostogoliți de vînt
voi rîde iar, voi încolți cuvînt,
voi fi paharele, care se beau
cîntate prin vreo crîșmă, pîn’ cădeau
lumini însîngerate peste urbe,
țîțele moi sub rochia unei curve,
ce mi-a spus vorbe calde de ținut
ăst suflet mort, de dat la cîini în rut.
eu tot voi fi oriunde de pripas,
întinzi o mînă, mă iubești un ceas…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s