poemele orașului tîrziu (39)

„începi să devii previzibil”
îmi spunea
poștașul
cu care eram prieten
de cînd îmi aducea
valurile
scrisorilor tale

„nu ți-a mai scris careva
din mileniul trecut
de cînd
fluierai
coapsele-nalte
țîțele-ascuțite
și zîmbetele largi
uneori
precum un estuar
ce intră în marea
umedă
caldă
și bine mirositoare”

m-am uitat la el
mut
ca un cartier
cu blocuri pustii

am ridicat în dreptul buzelor
paharul cu vodcă
limpede
și i-am spus
un poem despre iscusință

m-a scuipat
blînd
prietenește
pe cioturile de speranță

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s