poemele orașului tîrziu (40)

„nu au mai rămas nici nu-uri!”
îmi spuse
făcîndu-mi cu ochiul stîng
vînzătorul de ceață
cel înalt
de la a patra tarabă
roșie
din piață

„veniți peste două zile
dis de dimineață
dar nu înaintea mea
ca să nu vă-nghită
vasiliscul
ce-l las peste noapte
să păzească
toatele
lăsate pe-aici”

am dat din cap
și
mi-am băgat poemele
cu care vroiam să-l plătesc
în buzunar

am plecat

strada
se înfășura
pe pașii mei

prințese tarifate
se vindeau
pe cutii de bomboane
îmbrăcate-n staniol

eu
străluceam

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s