poemele orașului tîrziu (42)

desfăcut din gheață
ca dintr-o matrioșcă
eu
păpușa cea mică
tai zăpezile
pe bănuitele străzi

urmele din spate
mi se-nchid
precum niște răni
peste care treci
iarba fiarelor

zănele-mi dănțuie-n față
neascultîndu-mă

acvariul meu
se-nzăpezește

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s