poemele orașului tîrziu (44)

zăpada a intrat în asfalt
în zidurile despărțitoare
în aerul mîzgos al dimineții
și pînă-n căptușeala bocancilor
cu care mă culc
spre sfîrșitul nopții

înot acum
printre mormane
cetățeni plictisiți
cutii de bere
pe care ultimile picături
au înflorit

lumea-i îmbîcsită
de
haine
mobile
sacoșe
metrouri
cărți
și priviri
ce nu se-ntîlnesc niciodată

orașul se mișcă în gol
căldura
miroase a usturoi
iar
tu
plecaseși demult
într-un tablou
cu copaci
și mult
foarte mult
verde

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s