poemele orașului tîrziu (46)

cînd
oboseala se topește
(clisă lipicioasă pe piele)
nenumăratele
mîini
se desfac
(un shiva cu
șapte rînduri de aripi)
apucă aerul calm al amiezii
cuvîntă tuturor oglinzilor
îți bagă deș’tele-n ochi
scormonind după culorile fiecăruia
plasmuind noi ființe
sau
lucruri nefolositoare

de-ale dracului

desigur

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s