poemele orașului tîrziu (56)

blînd
acul pendulei
cel mare
desigur
tăia aerul pustiu
al camerei
sau al dormitorului
care tot o cameră este

eu priveam
pe fereastra larg deschisă
plopii
și amurgul cartierului
prin care-mi plimbasem
vodcile

tu întindeai
cu grijă
ciorapii negri
de mătase
pe coapsele tale infinite
zîmbindu-mi

era o seară de mai
standart

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s