poemele orașului tîrziu (60)

am impresia că fac dragoste cu un covor
i-am spus
rușinat
după ce fumasem
cam jumătate
dintr-o țigară
făcută poștă

a rîs scurt
iar dragonul de pe țîțele ei
zvîcnea
din coada-i
pierdută-ntre labii

s-a ridicat
cu zîmbetul
unde-și atîrnase chiștocul
privindu-mă
și și-a curs
piciorul stîng
printre-ale mele

covor de mătase
i-am replicat
iar
mîna ei
îmi alcătuia obrazul
din tremurat de fluturi

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s