poemele orașului tîrziu (62)

soarele-și sparge
sfîrcurile

o fată
cu bucile
bulbucate
îmi leagănă privirile

ușa cîrciumii
stă deschisă
să intre vîntul
strălucitor
printre vorbele țipate
ale mesenilor

berea-și pleznește
hameiul
de cerul gurii

tu-mi mîngîi mîna
desfăcînd
primăvara de coji

carnea crudă
roz
tresare

eu aștept

e primăvară

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s