poemele orașului tîrziu (71)

nicicînd nu se gîndise
șa gogoșile
umplute
mai ales
cu dulceața aurie de caise

nu pricepea
cum fusese pusă acolo
și degeaba o rotea
ca pe soare
la apus
cînd ținea gura deschisă
să i se umple
de portocaliu

bine
bine-și zicea
gogoașa n-are gură
s-o țină deschisă
ca să-i pună cineva
lumină
cu polonicul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s