poemele orașului tîrziu (77)

din genunchiul tăiat
curgeau
rîiuri de lapte și miere
țîșneau
roiuri de petale
iar mersul
era un zbor

lumea-l privea
cu mîndrie
virginele-și
roteau
șoldurile ne-ncepute
pe deasupra aleilor
potopite de flori
zăngănit de zaruri
și
aromă de urzici tinere

el doar
își dorea
să dispară

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s