aspecte inedite din viața lui

[Alte file din epistola despre excursia în Israel.]

 Neața, bobocule!

După cîteva zile am purces la marea excursie prin Israel. Cu autobuzul. La noi sună de căcat, dar acolo e altă viață, alt parfum. Am fost singur, nota bene. Am plecat de dimineață la tahana merkazit, adică stația centrală de autobuze. Cumpărat bilet pentru Haifa. Mă sui și mă pun pe primul rînd de locuri ca să văz. Lîngă mine locul gol. La prima stație, imediat ce am ieșit din Ashkelon, văd jos o fată superbă. Blondă, ochi albaștri, ce mai! Făcută-n ciuda pulii, aș spune. Se pune lîngă mine. Ce noroc pe capul meu îmi spun, deși arăt cum arăt. Mă tot uitam la ea cu coada ochiului. Am văzut peisaj din fața gării. Eram, cred, cu bale la gură și mă holbam la ea nerușinat. Superbă. La un moment dat își bagă un deget sub păr și se scarpină. Ai citit bine. SUB PĂR! Era perucă. Îmi vine mintea la cap și mă uit la picioare. Ciorapi, dresuri, albe, destul de groase, iar afară era o căldură să mori. Hopa, iaca primul exemplar din ceea ce se numește aici ortodox. Mă rog. evreu ortodox, evreică ortodoxă? Mi-a trecut brusc apetitul pentru ea. O plîngeam de milă, deși știam că ei nu-i pasă de mine. Ce risipă-mi ziceam ca boul. A coborît la Tel-Aviv, unde o așteptau în stație cîțiva cu pălării ornate cu blană. De acolo mai departe pot să spun că m-am uitat pe geam la peisaj. Rămăsesem singur pe locurile din față. Pînă la Haifa, unde mă aștepta Rifca, prietena sor-mii, la care aveam să-mi petrec următoarele două zile, pămîntul era plat, drumul trecea pe lîngă Mediterana, albastră cum nu e Marea Neagră decît în zilele cînd apa-i rece și cerul cristal, iar localitățile sunt sub soarele crud al unui Levant cotropitor. Haifa e spectaculoasă. E pe un munte, așa-i zic ei, dar e un soi de deal mai mare, și e plină de grădini. M-au dus Rifca și Mihail la grădinile Ba’hai (cred că așa se scrie). Stai puțin să-ți povestesc de cei doi. În prima seară, ei stau într-un orășel satelit al Haifei, stăteam de vorbă, iar ea începe să se laude cu ultima achiziție. Mașină de spălat vase. „Vrei să vezi cum funcționează?” mă întreabă ea. „Desigur!”, deși nu muream de curiozitate. Zis și făcut. O pune la treabă, începe obiectul să facă un zgomot și se oprește din „cîntat”. Trebuie să știi că ea e foarte agitată, pe cînd el e blînd și calm, cumplit de calm. EaȘ „Ce o fi cu mașina?”. El: „citește în carte!” Amîndoi sunt ingineri. Ea: „S-a stricat!” El: „Tot ce se poate.” Ea: „Păi e nouă!” El: „Și n-are voie?” Ea: „Ești groaznic!” El: „Nu, sunt lucid!” Ea: „Of!” În acest timp mașina tăcea. Ea se pune pe ea. Vrea s-o închidă, mașina n-o ascultă. O scoate din priză. Deschide ușița și… ai ghicit, Niagara! Dacă n-ai ghicit nu e bai. Eu n-am îndrăznit nici să clipesc. Ochii ei aruncau fulgere mașinii. Mihail: „După cum scrie în ghid, mașina de spălat vase încălzea acum apa.” Îmi venea să-i pup pe amîndoi! Nici n-am zîmbit și am ajutat-o pe ea să strîngă apa din bucătărie. Mihail se dusese la televizor zîmbind fin. În pat, noaptea, hohoteam pe mutește.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s