sonete de cîntat la masă

m-oi lipăi cu talpa-ți udă
pe buzele-mi cerșind bobocul
nici n-o să știu cînd mi-e sorocul
și voi țîșni în carnea-ți crudă

ne-om clefăi cu ghint de jar
spre-a tăinui în van arsura
vom trece-n raiul axilar
uitînd de-a dreptul ce-o fi gura
cu care-om odihni cuvinte
puse-n rastelele de vînt
că nu ne mai încap în minte
și n-avem loc nici sub pămînt

să continuăm dar bunăoară
să țipi prelung ca o vioară

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s