poemele orașului tîrziu (83)

desfaceți-vă
urla de deasupra
costumului negru lustruit
și a cravatei înguste
cu nod prefabricat
lăsați-vă măruntaiele pe stradă
să curgă
păcatele să vă cadă în rigole
iar suferințele
să-și ia gîtul
detașat
în fața voastră

lumea trecea pe lîngă el
plină de mațe
cu păcatele pe umeri
cum porți copilul la defilare
de întîi mai
cu plămînii emailați
de fumul orașului
cu ceață-n priviri
și cu ambiguități necesare
în ambele mîini
ca niște sacoșe
că doar veneau de la piață

în cîteva zile
nici
nu-i mai vedeau
pantofii
cu tălpile subțiri
sau buzele-i stropșindu-se
la ziduri
saliva
împroșcînd luminos
amiaza

își vedeau de-ale lor
la servici
sau
rar
își regulau nevestele soții
amantlîcurile
de la apartamentele învecinate
mîncau cartofi prăjiți
și se uitau
la televizor
era glaciare

ai văzut?
ți-am spus eu

nu rezistă
nici o repriză

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s