poemele orașului tîrziu (89)

plouă și la paris
îmi zicea
vecinul de la cinci
rînjind pe deasupra halbei
cu șpriț
subțirel alb dulceag
iar eu te visam
cum îmi îngrijeai genunchiul
cu plamele tale mieroase
desfăcîndu-l
rotindu-ți șoldurile amabile
pe lîngă el

pe-afară
apa se strecura
în fotografii
saluturi
și-n carapacea
broaștelor țestoase

cartierul
plutea și-nverzea
tot mai mult
blocurile
se-nveleau în frunze
crude
ușor de mîncat
ca să nu te miroasă acasă
că fumezi
pe alei fînul crescuse
și trecea de jumătatea femeilor
astfel încît
doar țîțele de legănau
odată cu spicele
iar în crîșme
vodca
prinsese gust de iarbă
că tot vorbisem acu două zile
despre lichioruri de la mînăstire

parisul vecinului
mi se părea oricum
mult
prea departe

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s