poemele orașului tîrziu (90)

deasupra cerului
orașul
încă fumega

eu adormisem
cu capul
pe coapsa ta stîngă
respirîndu-te

tu
cu brațele sub cap
precum vișnu
de-ți străluceau
toate subsuorile

visai cartofi prăjiți
picotind în usturoi
eu timid
călcîiele tale

vecinul de la trei
cînta
la orga
ce străpungea toată scara
o fugă de bach

televizorul
mut
defila un talk-show

pe-afară
aleile curgeau

la toate etajele
pești colorați
cu tentacule roz
își fac cuiburi
din noroi
paie
și grindină

pe deasupra norilor
ceața murise de ani
trecătorii plîngeau
iar vîntul aducea
doar
nenorociri
proaspete

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s