despre însumi (1)

mi s-a reproșat
că-s prea trist
mult prea trist
pentru poporul acesta
vesel

era să răspund
că nu sunt
nici trist
nici parte
a acestui neam
doar limba-mi este cumva
asemănătoare
că viața mea
e atît de departe
încît
dacă silabele
n-ar fi atît de aproape
nici nu s-ar obosi
să-mi altoiască
o etnie de prasilă
găsită aiurea
pe stradă

de aia vă spun
că spița mea
e venită din cer
că mama mea
e aurora boreală
rece și tainică
iar tatăl meu
născut e
din lupii cei mari
de la miazănoapte
pierduți
de milenii
în adîncul hîrtiei

eu sunt
doar cu mine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s