poemele orașului tîrziu (91)

domnu’
nu ne-a spus nimeni

mulțumirea de sine
ca o tarabă
cu umbrelă de soare
vînzători zîmbiți
și ioc

o privesc
nu se-nțelege nimic
din impenetrabila
față luminoasă
de deasupra halatului alb

îmi închipui doar
că suntem manechine
legate
la distribuitorul de fericire
legal

ce bine ne-ar sta
cu o durere

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s