poemele orașului tîrziu (ultima)

oho
moartea e vie
șefu’

vorbea
săpînd
la picioarele mele

se oprea
din cînd în cînd
doar ca să scuipe
în palme
și să se uite la mine
hlizindu-se

n-ai o țigară
șefu’

aveam
i-am aruncat
pachetul
în groapă
și la prins
c-un zvîcnet
precum o pasăre de pradă

dimineața era frumoasă
cerul se desfăcea
ca și pămîntul sub mine

doar moartea
era vie

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s