despre însumi (17)

inventar

coapse lumina plină a dimineții de după zece bluze subțiri ce tremură sub greutatea sfîrcurilor drumuri comune cu troleul poezie pe marginea scaunului vodci după vodci bucile înmiezuite ale codanelor tropăind pe bulevard trupul diform durerea unui genunchi ce crește forfecatul gleznelor de sub pulpele prelungi blocuri jenante strigăte culisînd în cafea zîmbete de tot felul politicoase ample ițite demne credule amabile de formă pline și ghemotoace de hîrtie

ar trebui să închei
dar nu era obligatoriu
să poarte un nume

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s