poemele orașului tîrziu (95)

ploaia ne crește
solzi
peste hainele de duminică
sidefii
ușor bleu

ne plimbăm alene
ca prin curtea spitalului

niște copii se joacă șotron

mamele vin de la piață
cu sacoșe borțoase
unde legumele
sar ca broaștele-n baltă

capii de familie
se-nghesuie
la mesele
cu halbe vorbitoare
cu meciuri bîrfe politică
pescuitul nu mai e vreo afacere

o bătaie de sărbătoare
sîngele diluat
de picăturile leneșe

îți mîngîi țîța
mofturoasă
tu mă săruți după ureche
mai tușesc discret
în batista-mi apretată
mirosind
a prea prezenta
lavandă
iar milițienii
îmi iau din cînd în cînd
pulsul

orașul vrăjit

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s