despre însumi (28)

n-ai de unde să știi
cum o să arate
zîmbetul ei
cînd o să-l întoarcă
de-a lungul fluieratului tău
admirativ
grav
lung
cît de la
gleznele ei subțiri
precum flacăra
unei lumînări
plecate de mult
și pînă la bucile eu
ca obrajii
unui copil bosumflat

și n-ai cum să știi
dacă va-ntoarce ceva
chit că tot sufletul tău
e pus în chemarea
sunetului
simplu
dar semeni
cu o umbră a aerului
acestei veri

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s