despre însumi (38)

avea pălărie
de bărbat
un pic cam mare
aș fi spus
dacă
nu mi-aș fi tăiat privirile
în muchia
vibrîndă
a gleznelor ei
ce curgea apoi
peste pulpe
dosul genunchilor
și coapsele
prelungi
ce se stingeau
brusc
ca o apă
numai bună de mîngîiat
pe sub rochia
cu frunze arzînd

de mîna-i
se prinsese
un copil
ce-mi zîmbea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s