despre însumi (47)

tinerețea mă părăsise pe cînd potcoveam ratele cu nouă ocale de hîrtii că erau multe de luat iar ochii erau mari cît farfuriile de la serviciul de cobalt primit la nunta din mijlocul săptămînii ca țiganii spunea mama mea  trîntind oalele pe cînd taică-meu se-ncrunta la coniac

nevastă-mea desfăcea ziua cu noaptea-n cap în fîșii cenușii precum steagurile samurailor agățate de vîntul ce-alerga prin noi s-ajungă la semănătoare cu poșeta cea nouă ce piele bună de jidancă o gratulau colegii glume de auschwitz ce pizda mă-sii

și nu vroiam să plec

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s