despre însumi (51)

în prima mea vîrstă totul mi se părea cald, iar soarele îmi trimitea acadele și iarna

aveam de toate
lut umed
din care rostogoleam bile pe cerul emailat cu albastru și nori pe care puteam să pun mîna
parc
cu cazemate de gheață din care aruncam generații de bulgări
cu merișoare și corcodușe verzi de-abia răsărite precum sfîrcurile vecinelor mele cu un an sau doi mai mari
și cu furtunele de apă stropindu-ne-n curcubee toată vara aceea ultimă
preșuri din cîrpe legate
unde-am descoperit linătatea unor coapse abl pistruiate
smoală în spatele blocului
din care ne-narmam cu buzdugane teribile-ntărite cu pietriș de marmură de lîngă statuia lui garibaldi
și traistă cu povești
două rafturi pe care le citeam zi de zi
dată de maică-mea mai încolo pentru că eu crescusem și era păcat să tot mă vadă citindu-le

mai tîrziu
au apărut
cozile și condica

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s