despre însumi (53)

tusea-mi sparge ziua-n țăndări ca și cum m-aș pișa bile de plumb peste tăcere iar trecătorii se miră de parc-ar fi un număr de circ bravo iancule tușești fără-ncetare o juma de ceas rollex nu alta! eu doar mă zbat dînd din mîinile prea scurte ca să apuce iubirea de gît și s-o termine. ei aplaudă și-mi pun  mărunțiș pe trotuar în față-mi printre frunzele umede necerțite și cred că le mulțumesc cînd zbînțui din capul chel și aproape albastru de frică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s