despre însumi (64)

înșirîndu-mă pe la toate mesele, mi-am lăfăit zîmbetul, costum de scafandru cu capul de bronz, lumea luîndu-mă ca pe-un obiect amabil, lipsit de mărunțișul din care plătești biletul de troleibuz sau întreținerea, chestii care nimeni nu-și închipuie că-mi lipsesc, obiect de luat la un mișto simpatic, ușor superior, din care-i făcută balustrada scării pe care urc zilnic. nimeni nu m-a-ntrebat vreodată dacă visele-mi se urnesc din marele gatsby sau din peisaje ample cu amurguri răscolitoare. noroc c-aveam buzunarele sparte la propriu și oricum nu conta. bancnotele, monedele, în sfîrșit banii mi se strecurau abil printre degetele boante, mai ceva ca apa prin strecurătoare atunci cînd scurgi niște farfale pe care le vei hali uitîndu-te la televizor, iubita plecase de ani buni într-o croazieră în văzduhuri deschise, iar de revelion m-am culcat.

Anunțuri

Un gând despre &8222;despre însumi (64)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s