poemele orașului tîrziu (97)

drumurile prin orașul îmbîcsit de ploaie

griuri suverane

un președinte de scară urlă din plămînii îmbrăcați frumos în costum franțuzesc
„v-am dat chitanțe, nerecunoscătorilor!”
și fîlfîia pungi bleu cu boniere expirate în părculețul din fața blocului cu zece etaje unde fusese iarbă iar acum pavajul nu răsărea, nu-și mai schimba culoarea și nici nu mai mirosea a primăvară.

în general duceam lipsa unui ordonator care să ne spună cum să facem tumbe cît mai plăcute

lui

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;poemele orașului tîrziu (97)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s