despre însumi (70)

ascultă-mă!
plescăi monstrul de apă petrecîndu-și coada printre cotloanele viselor.

părea o murenă elegantă, dotată cu semințe ecologice și gur-aurită, costum dichisit, armani parcă, și palme aducătoare de mană, opuri fastuoase și înaintătoare. ce mai, părea o celebritate, precum șarpele ce i-a-ntins mărul evei într-un paradis cu ziare reviste și diatribe lingușitoare.

n-am dat atenție cererii, nici degetului încîrligat ce mă chema insistent la pertractări subversive.

am pășit fără a privi în josul picioarelor, unde terra incognita avea semne de circulașie cu hic sunt leones și eu blestemam mocirla înghițitoare de săbii în care m-afundasem. era spre seară, pe cînd aerul din cimitir face bine la plămîni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s